Parodontiul este alcatuit din totalitatea tesuturilor care se formeaza in jurul dintelui in timpul evolutiei morfo-genetice si care se restructureaza in permanenta in timpul functiei aparatului dento-maxilar.

Complexul de tesuturi din jurul dintelui, cu exceptia acelora din jurul apexului (varful radacinii), poarta denumirea de parodontiu marginal. Topografic, exista parodontiul de invelis (fibromucoasa gingivala si ligamentele supraalveolare) si parodontiul de sustinere (cement radicular, os alveolar si desmodontiu).

Parodontiul se formeaza sub influenta stimulilor functionali ce pornesc de la dinte incepand din timpul eruptiei si mai apoi in perioadele functionale ale masticatiei.

Inflamatia gingivala este frecvent rezultatul nefast al actiunii produsilor rezultati din activitatea microbiana de la nivelul placii bacteriene, dar poate aparea si in urma ocluziei traumatice (ocluzia adanca acoperita), a malpozitiilor dentare (inghesuiri, angrenaje inverse), a unor parafunctii ale buzelor si limbii, a respiratiei orale, a unor iritatii mecanice produse prin periaj intempestiv sau de elementele aparatelor ortodontice.

Pot aparea forme inflamatorii acute sau cronice, distrofice (parodontoza), mixte (degenerative-inflamatorii), parodontoame.

Formele inflamatorii acute se clasifica in:

Papilita – proces inflamator localizat la nivelul papilei interdentare, determinat de placa bacteriana, de iritatii mecanice (masticatie, periaj) sau chimice (pansamente arsenicale sau cu paraformaldehida)

Gingivita acuta – inflamatie la nivelul gingiei libere marginale care poate fi consecutive unor papilite cu factorii etiologici enumerate mai sus, sau poate aparea in cadrul unor suferinte generale.

In perioada 0-3 ani, cea mai frecventa este gingivita care insoteste tulburarile de eruptie ale dintilor temporari. Congestia gingivala si pruritul se asociaza cu hipersalivatie, fenomene de obicei tranzitorii. In cazuri grave de suprainfectie procesul poate interesa si sacul follicular al dintelui ce urmeaza sa erupa. Pot sa apara de asemeni si gingivite traumatice, aftoase, herpetice, candidozice.

In perioada 3-7 ani sunt frecvente gingivitelede inactivitate datorita cariilor complicate ale molarilor temporari si gingiva-stomatitele care insotesc febrile eruptive (rujeola, varicella, scarlatina).

In perioada 7-12 ani pot apare gingivite legate de eruptia molarilor permanenti sau in cadrul unor tulburari endocrine (gingivite de pubertate), tulburari metabolice sau consecutive unor tratamente medicamentoase. Alaturi de formele inflamatorii pot sa apara si forme hiperplazice, caracteristica fiind gingivita hidantoinica.

Formele inflamatorii cronice sunt:

Gingivita cronica aparuta prin cronicizarea formelor acute daca terapia intarzie, nu este corecta sau daca factorii cauzali nu sunt indepartati.Modificarile sunt prezente doar la nivelul gingiei superficiale.

Parodontita marginala cronica superficiala aparuta in urma persistentei factorilor iritativi in conditiile prezentei placii muco-bacteriene. Apar sangerari si prurit gingival, senzatie de tensiune, halena, iar pe radiografii incep sa apara modificari superficiale osoase.

– Parodontita marginala cronica profunda aparuta atunci cand procesele inflamatorii se extend in parodontiul de sustinere a dintelui. Sangerarea si pruritul se accentueaza, apare jena masticatorie datorita mobilitatii dentare accentuate. Papilele interdentare sunt violacee si tumefiate, apar pungi parodontale migrari dentare, interferente ocluzale. Osul alveolar este resorbit in diferite grade.

Formele distrofice (parodontoza juvenila) sunt rare la copii, dar pot aparea la adolescenti si se caracterizeaza prin atrofia rapida a osului alveolar. Intereseaza grupe de dinti (molarii primi si incisivii) sau pot sa fie generalizate. Se remarca retractile gingivala, mobilitate si migrari dentare. Etiologia nu este clar cunoscuta, dar ca factori agravanti se considera frenurile inalt inserate, periajul traumatizant.

In cadrul formelor mixte (degenerative-inflamatorii) tipic pentru copii este sindromul Papillon-Lefevre. Debutul este imediat dupa eruptia incisivilor temporary si se repeat cu fiecare grup al dintilor permanenti astfel incat, intr-un interval de 2-3 ani de la eruptive, dintii se pierd de pe arcada dupa leziuni inflamatorii si degenerative dramatice, pungi parodontale adanci, secretie abundenta, mobilitate dentara, halena, resorbtii osoase importante (dintele “pluteste”). Ca factori etiopatogenetici se considera cosangvinitatea, deficite imunologice.

Parodontoamele sunt forme proliferative de parodontopatii determinate atat de cresterea numarului cat si al volumului elementelor structurale. Se disting:

  • Gingivita pubertara care apare in perioada pubertara (11-12 ani) dar si premenstrual. Este caracteristica prezenta inflamatiei la nivel frontal superior. Etiologia este hormonala, intretinuta de factori iritativi locali.
  • Gingivita din hipovitaminoza C
  • Gingivite medicamentoase (la copii epileptici tratati cu hidantoina; cedeaza la intreruperea tratamentului)
  • Gingivita din leukemia acuta si cronica in care gingia este palida, foarte dureroasa, sangereaza la cea mai mica atingere sau spontan, dintii sunt mobili
  • Elefantiaza gingivala care are de obicei caracter familial, poate fi generalizata sau localizata (epulis gingival). Gingia este normala la nastere, modificarile aparand odata cu eruptia dintilor.

Un rol esential in profilaxia aparitiei afectiunilor gingivo-parodontale la copii revine in primul rand combaterii placii muco-bacteriene printr-o igiena orala corecta, dar obligatoriu trebuie realizat tratamentul cariilor, inlaturarea obiceiurilor vicioase (suptul degetelului, aspiratia buzelor, respiratia orala), tratamentul anomaliilor dento-maxilare. Este foarte importanta alimentatia sanatoasa pentru prevenirea aparitiei deficitelor vitaminice.

Tratamentul este recomandat numai dupa punerea unui diagnostic corect si complet si consta in igienizare profesionala, clatiri cu solutii antiseptice, aplicatii topice de substante astringente, tratamente locale cu paste pe baza de antibiotice specifice. In formele grave tratamentul local este completat de un tratament antibiotic general prescris pe baza antibiogramei realizate la nivelul secretiei din santul gingival.

La copii, tratamentul chirurgical este indicat in cazul insertiilor anormale ale frenurilor, in formele grave rezistente la tratament si in cazul gingivitelor hiperplazice localizate (epulis).

Planul de tratament este individualizat, iar colaborarea micutului pacient este esentiala. Controalele repetate dupa terminarea unor faze terapeutice si ulterior controlul periodic la 3 luni sunt obligatorii pentru mentinerea rezultatelor.

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!