Este o anomalie în sens vertical în care incisivii inferiori pot fi acoperiți într-o măsură foarte mare de către cei superiori, sau chiar marginea lor incizală poate veni în contact cu mucoasa palatina. Incisivii superiori pot fi orientați către anterior (protruzie- ocluzie adâncă în acoperiș) sau către posterior (retruzie – ocluzie adâncă acoperită).
Ocluzia adâncă acoperită se manifestă în dentația temporară și este preluată de dentația mixtă și permanentă. Are un caracter ereditar, fiind prezentă la mai mulți membrii ai familiei.
Aspectul facial este modificat prin prezența unui surâs gingival (expunerea crescută a gingieiei superioare în surâs), etaj inferior micșorat, șanț mentonier accentuat, menton proeminent, buze evazate cu contact strâns pe toată suprafața, profil cu ,,nas mare’’. Pacienții prezintă predispoziție către parodontopatii dacă anomalia nu este tratată la timp.
Tratamentul este dificil și recidiva frecventă.
Ocluzia adâncă în acoperiș face parte din sindromul ocluziei adânci având ca simptom comun supraacoperirea frontală accentuată. Caracteristică este protruzia dinților frontali superiori și treapta sagitală (decalaj) frontal.
Tratamentul se face cu aparate ortodontice fixe sau mobile, în funcție de vârstă și gravitatea anomaliei.
