Ocluzia deschisă se caracterizează prin lipsa de contact interdentar în plan vertical, datorită faptului că dinții superiori și/sau inferiori nu ajung în planul de ocluzie. Se poate întâlni o ocluzie deschisă de la canin la canin sau poate interesa și alte părți ale arcadei dentare.
Sunt prezente tulburări fizionomice în surâs, tulburări fonetice, afectarea inciziei alimentelor. De asemeni, există o predispoziție mai mare la apariția gingivitelor și a cariilor dentare.
Cauze:
- Obiceiuri vicioase de interpunere a limbii, a buzei inferioare
- Obiceiuri vicioase de supt (suzetă, deget)
- Interpunerea sau mușcarea/ronțăirea unor obiecte (creion, unghii, cuie, etc)
- Anatomice – ereditate, rahitism, cicatrici, etc
Tratamentul vizează în principal îndepărtarea cauzei care determină anomalia. Ulterior, tratamentul se poate face, în funcție de vârstă, cu aparate ortodontice mobile, mobilizabile sau fixe. În cazurile grave poate fi nevoie deo intervenție chirurgicală ortognatică.
