Anomaliile dentare de formă survin atunci când perturbările procesului de odontogeneză au loc în faza de morfodiferențiere. Anomalia este mai frecventă în dentiția temporară. În ceea ce privește etiopatogenia, principalii factori incriminați sunt bolile endocrine, sifilisul congenital, infecțiile, traumatismele, iradierile și ereditatea.
Aspectul dinților poate fi variat: conici, butoiaș, etc.
Dinții geminați apar prin sciziunea mugurelui dentar (un singur dinte are tendința să se împartă în două formațiuni).
Dinții fuzionați sunt rezultatul fuziunii a doi dinți vecini din seria normală, sau a unui dinte normal cu unul supranumerar.
Concrescența reprezintă unirea cementară a doi dinți gata formați.
Taurodonția este o anomalie rară, caracterizată printr-un volul excesiv al camerei pulpare, cu extindere adâncă în regiunea radiculară.
Modificări dentare de structură sunt destul de frecvente și pot apare fie în perioada de formare a matricilor organice (hipoplazii) fie a mineralizării (displazii, hipocalcifieri). Diagnosticarea lor este simplă, fiind vizibile pe fețele vestibulare, odată cu erupția dinților. Au un caracter stabil, sunt rar generalizate, mai frecvent localizate simetric, la un grup dentar format în perioada impactului cu factorul cauzal. Pot fi sub formă de puncte, gropițe, fisuri, depresiuni, linii, benzi paralele cu marginea liberă a dintelui. Culoarea smalțului afectat poate fi albicioasă, gălbuie, brună, negricioasă. Suprafața smalțului este rugoasă dar rezistentă.
Printre factorii distrofianți care pot acționa prenatal sunt considerați luesul congenital, rubeola. Hipoplaziile au fost corelate frecvent cu deficitul vitaminic, A, C, D, precum și cu nivelul calciului și fosforului. Alături de alte simptome, hipoplaziile întregesc tabloul clinic al rahitismului. Rahitismul sau dispepsiile apărute în primul an de viață vor lăsa amprente asupra molarilor primi permanenți, a frontalilor inferiori și superiori definitivi. Dintre bolile infecto-contagioase au influență negative cele însoțite de exantem (eruptive cutanată) și apărute înaintea vârstei de 3 ani. Disfuncțiile endocrine, și în special hiposecreția de parathormon, influențează mineralizarea și pot determina hipoplazii. Hipoplaziile de smalț pot fi asociate cu unele anomalii ereditare din cadrul sindroamelor generale. Pot fi prezente la copiii cu tulburări cerebrale, sindrom nefrotic, intoxicații cu plumb sau fluor, în zonele industriale.
Fluoroza se manifestă la nivel dentar prin pătarea smalțului. Depinde de concentrația fluorului în apă (peste 1 ppm), alimente, aer și de durata prelungită. La un aport de 2-3 mg apar mici pete albe, opace, isolate. Pe măsura creșterii concentrației, petele se extend în suprafață, colorația poate devein brună , iar smalțul este rugos și friabil.
Displaziile izolate ale unor dinți permanenți pot fi consecutive infecției sau trumatismelor suferite în dentația temporară. De exemplu, hipoplaziile premolarilor secunzi sunt consecutive proceselor infecțioase ale molarilor temporari și sunt cunoscute ca dinți Turner. Premolarii doi erup precoce cu rădăcina incomplete formată, cu modificări de volum, formă, structură și cu susceptibilitate crescută la carie. Traumatismele incisivilor temporari și procesele inflamatorii ale acestora pot interfera cu formarea incisivilor permanenți, determinând apariția unor hipoplazii în special către marginea incizală.
Colorațiile dentare intrinseci pot fi datorate pigmenților melanici, hemoragiilor intrapulpare, terapiei endodontice sau tratamentului cu tetraciclină. Copiii care au primit tratament cu tetraciclină în perioada calcificării dinților temporari sau permanenți vor prezenta o culoare galben-brună a acestora sau colorații de la gri spre negru.
Dinții Hutchinson interesează incisivii centrali superiori permanenți care sunt modificați ca și volum (sunt mai mici), formă (aspect de butoiaș), și structură (smalț friabil). Apar în luesul congenital (triada Hutchinson cu cheratită parenchimatoasă și surditate labirintică) și în rahitism.
Dinții Mozer interesează molarii primi permanenți care sunt modificați ca și formă, volum și structură, prezintă smalț friabil galben-brun-negricios. Această distrofie este considerate o urmare a rahitismului.
Modificări dentare de mărime
Microdonția se caracterizează prin reducerea dimensională a anumitor dinți sau a tuturor dinților. Poate fi izolată sau generalizată, ier etiopatogenia este ereditară. La examenul clinic se constată existent unor dinți mici de formă normală sau modificată.
Microdonția localizată afectează un singur dinte și poate apărea în asociere cu hipodonția (anomalie dentară caracterizată printr-un deficit de număr). Dinții cel mai frecvent afectați sunt incisivii laterali superiori și molarii de minte.
Microdonția generalizată (cea care afectează toți dinții) se regăsește mai ales la pacienții care suferă de sindromul Down sau în cazurile de ereditate încrucișată, când caracteristicile vin din două fonduri genetice diferite – dinții mici de la un părinte și maxilarele mari de la celălalt părinte. Terapiile pentru tratarea cancerului pot afecta doar dinții în curs de dezvoltare.
Macrodonția este caracterizată prin dezvoltarea excesivă a dinților în volum și este denumită și megalodonție. Pe lângă creșterea dimensiunilor coronare și radiculare, dinții afectați prezintă și o accelerare a dezvoltării și a erupției.
Macrodonția poate fi localizată, parțială sau generalizată.
Macrodonția localizată apare cel mai frecvent la nivelul incisivilor superiori.
Macrodonția parțială apare în hipertraofia hemifacială congenitală. Aceasta apare unilateral, la nivelul părții afectate.
Macrodonția generalizată (care afectează toți dinții) apare foarte rar și se asociază cu gigantismul. Există și forma de macrodonție generalizată relativă care are drept cauză ereditatea încrucișată.
