Care sunt cauzele și frecvența traumatismelor dentare?
Aproximativ 30% din copii suferă la un moment dat diverse traumatisme oro-dentare. Traumatismele orale includ dinții – care pot fi expulzați, fracturați, deplasați din poziția lor, incluși în maxilar sau luxați – fracturi osoase, precum și traumatisme ale părților moi .
O perioadă propice traumatismelor dentare este cea a copiilor mici (1-2 ani) odată cu învățarea mersului sau datorită căzăturilor din pat, cărucior , frecvent în timp ce sug biberonul sau vreo jucărie, acestea având rolul corpului contondent. De asemeni, o altă categorie de vârstă cu frecvență ridicată a traumatismelor este cea a copiilor de 7-9 ani implicați în accidente de joacă/altercații sau sport. Din nefericire, aceasta este perioada în care rădăcinile incisivilor sunt în curs de formare, fapt ce sporește complexitatea fenomenelor asociate.
Regiunea incisivă, în special cea superioară, este cea mai expusă. Cei mai afectați sunt incisivii centrali superiori atât datorită poziției lor anterioare pe arcadă, cât mai ales în cazurile în care sunt protrudați (mai „ieșiți în afară”).
Care sunt tipurile de traumă dentară?
Traumatismele dentoalveolare pot fi clasificate în :
Contuzii – apar în urma unor traumatisme de intensitate scăzută și se caracterizează prin strivirea fibrelor ligamentare și a țesuturilor periapicale. Frecvent revenirea la normal este rapidă și fenomenele pot trece neobservate, dar uneori pot apare tardiv complicații precum pierderea vitalității dentare (observate prin schimbarea culorii dintelui traumatizat) sau infecții parodontale.
Luxații- sunt considerate o formă gravă de traumatism întrucât angrenează nu numai prognosticul vitalității dentare cât și riscul pierderii dintelui. Luxațiile pot fi parțiale (dintele este mobil în alveolă și deplasat mai mult sau mai puțin accentuat) și totale (dintele este expulzat din alveolă)
Fractura – poate fi coronară, radiculară sau corono-radiculară.
Tratamentul prompt este decisiv pentru sănătatea pe termen lung a dintelui. Acordarea unui tratament de urgență în primele 30 de minute de la accident poate fi decisivă în păstrarea sau pierderea dintelui.
În situația în care dintele a fost avulsionat (expulzat) complet din gură este important să fie recuperat și ținut în lapte sau într-o soluție salină sau în cel mai rău caz în apă, fără a fi în prealabil curățat sau șters. Dintele trebuie ținut de la nivelul coroniței, nu de la bază (rădăcină), pentru a nu traumatiza ligamentele. Medicul specialist îl va curăța și replanta în cel mai scurt timp posibil! Cu toate acestea, avulsionarea dinților este asociată cu rezultate post-tratament destul de imprevizibile. Dinții replantați dezvoltă în timp rezorbții radiculare și anchiloză dentoalveolară. În cazul luxațiilor dentare este foarte important ca să se suprime obiceiurile de supt ale copilului (deget, tetină, suzetă) pentru a putea facilita imobilizarea și vindecarea dintelui.
În cazul în care dintele nu poate fi replantat, în funcție de vârsta copilului, se pot aplica menținătoare de spațiu fixe sau mobile pentru a se asigura funcția fizionomică și /sau de masticație, fonetică.
Dăruiți-i copilului dumneavoastră un zâmbet sănătos!
