Diastema interincisivă (strungăreață) se caracterizează prin prezența unui spațiu între incisivii centrali, frecvent la nivelul arcadei maxilare și mai rar la nivelul celei mandibulare. Tulburările produse de diastemă sunt estetice și fonetice.
Diastema adevărată (primară) se caracterizează prin prezența unui spațiu interincisiv de peste 2 mm datorat unei dezvoltări osoase alveolare exagerate și localizată la nivelul liniei mediane. Are o importantă componentă ereditară. De obicei se asociază cu un fren hipertrofic cu inserție joasă. Coroanele incisivilor centrali sunt paralele.
Diastema falsă (secundară) este variabilă ca și dimensiune. Incisivii pot fi rotați, cu coroanele convergente sau divergente. Este secundară altor anomalii: dizarmonie dento-alveolară cu înghesuire, existența unui meziodens inclus sau erupt, anodonții de incisivi laterali, protruzia grupului frontal superior ca și urmare a unor obiceiuri vicioase, microdonție, migrări dentare postextracționale, migrări dentare în parodontopatii.
Diastemele fiziologice sunt prezente în dentația temporară în jurul vârstei de 4-5 ani. Toți dinții frontali temporari sunt distanțați între ei și ele atestă de fapt o bună dezvoltare a arcadelor osoase, care sunt pregătite pentru erupția și alinierea dinților permanenți (care sunt mai voluminoși decât cei temporari)
Diastema tranzitorie însoțește frecvent erupția incisivilor centrali, ce apar cu un mic spațiu între ei. Spațiul dispare de obicei spontan, odată cu erupția incisivilor laterali.
